Cu si despre timp.

15 septembrie 2008

Se asterne frigul peste amintirile noastre. Suntem prinsi in cercul timpului, iar timpul ne roteste, ne duce departe, acolo unde n-am mai fost vreodata. Sau poate ca am fost, dar cine mai stie de cate ori s-a asternut frigul peste acele amintiri... Poate mai ajungem in acele locuri, poate nu. Vom fi in final acolo unde nu ne-am imaginat ca putem patrunde. Doar timpul mai face din lumea asta ce vrea...
E usor sa simti cu totul ingheata. Poate totusi mai e ceva ce ne tine puternici. Inca mai exista culoare, inca mai exista viata, chiar daca pe zi ce trece mai distrugem o farama din ea... E frig. Si frigul imi rascoleste amintirile...
Inca nu s-a terminat. Si nu se va termina aici. Noi asteptam, poate intr-o zi timpul se va opri, si nu ne va mai roti in cercul sau.
Norii curg incet. Mii de picaturi se astern una dupa alta printre amintirile inghetate. Patrund usor, patrund acolo unde n-a patruns nimic. Patrund acolo unde uneori ne doare mai tare, unde alteori nu simtim nimic. Patrund intr-o adanca imagine ascunsa acolo dedesupt... Poate ca acolo va intra, intr-o zi, caldura si ne vom aduce aminte cu drag de clipele in care am trecut pe unde ne-a purtat timpul.