printre amintiri pierdute.

26 ianuarie 2009

Infinitate.

Am vrut sa-mi sterg lacrimile si sa o iau de la capat. Totul e dat sa se termine, totul e facut sa fie uitat in timp. Timpul e un infinit de clipe, iar clipele nu ne asculta chemarea.
Uneori inimile noastre bat in acelasi timp. Uneori gandurile noastre curg prin acelasi labirint, strabatand impreuna aceleasi idei ravasite de grele cugetari, de vorbe goale aruncate parca peste amintiri. Uneori scriem aceleasi randuri, in acelasi fel, lasand sa curga cuvinte printre clipele amare ce ne-au unit inimile ... Nu e o poveste de dragoste, noi nici macar nu ne cunoastem. Nu e o imagine care ne domina constiinta, e un vis in care ne traim realitatea.
"Universul nu e imens, e infinit."