4 iulie 2010
Au fost asa de multe zile in care te-am privit minute-n sir fara sa scot vreun cuvant. Nici tu nu mi-ai vorbit si nici n-ai incercat vreodata sa-mi intersectezi privirea. Stiai mereu ce vroiam, tu ma cunosti cel mai bine, dar mi-ai lasat mintea sa se joace intr-o liniste deplina. Ti-am urmarit fiecare gest. Mi-am scris in amintiri prea clare fiecare detaliu al miscarilor tale. Tu stii prea bine cum sa imi antrenezi dorintele prin ignoranta, hrandindu-mi pofta din cand in cand cu cateva cuvinte dulci.
Degeaba mi-ai dat voie sa vin mai aproape de tine daca te-ai ascuns in spatele tacerii. Insa stiu ca inima ta nu tace. Incepi deja sa n-o mai suporti. N-ai vrea sa rosteasca nimic din ce are de zis... Uneori vrei sa-i distrugi orice chemare, alteori, cand esti singur, o asculti lasand fiorii reci sa te invaluie...
Ascunde-mi bine tipetele si imaginile ce inca iti mai ratacesc prin minte. Ai vrea sa uitam totul. Ai vrea ca de acum sa cred ca esti departe. Nu-ti iese. Ne desparte cam un bulevard si ceva.
Sorry, de data asta e fara diacritice.
Postări
