5 septembrie 2010
Mi-e dor sa ma trezesc simtindu-ti soaptele amestecandu-se cu mirosul amarui de cafea tare. Mi-e dor sa-ti simt privirea lovindu-se de trupul meu ca razele soarelui. Mi-e dor s-adorm sub atingerile mainilor tale reci…Astept sa-mi mai iei telecomanda din mana si sa schimbi pe National Geographic. Spune-mi zambind ca “dau astia doar cacaturi pe Discovery”. Fa-ma sa ma ridic de pe canapea si sa ies din camera cu ochii plini de furie, uitandu-ma in pamant. Striga-ma si spune-mi sa ma-ntorc. Mai zi-mi cu acelasi zambet pe buze ca ne uitam la vreau eu. Adulmeca-mi pasii. Lasa-ma sa-ti beau cafeaua. Zgaraie-mi linistea cu vorbe fara sens. Vino. Atinge-mi parul, atinge-mi gatul, atinge-mi mana. Cauta-mi ochii. Sterge-mi lacrimile. Impinge-ma gingas. Lipeste-mi spatele apropae gol pe peretele alb si rece. Atinge-mi parul, atinge-mi gatul, atinge-mi mana. Atinge-mi fruntea cu fruntea ta. Inchide ochii. Viseaza. Inca te mai astept.
Postări
